Ce preferi: Teatrul Stela Popescu sau Centru Comunitar LGBT?

Știu că partea de politică locală rar își găsește un ecou pe DarkQ dar cred că puțin context și informație poate să ajute în conturarea unei agende locale care să încerce să prezinte nevoile comunității LGBT.

În prezent, Primăria București – sau orice altă primărie de sector – oferă 0 sprijin comunității LGBT. Aceasta, încă, nu este o prioritate, deși comunitatea LGBT este una teoretic numeroasă, plătitoare de taxe și practic nerecunoscută de acest ordonator de credite.
Mai avem oficial sub 2 luni până se termină alegerile locale – 5 iunie – și aflăm care e structura noului Consiliu General al Municipiului București. Aș spune că pe ultima sută de metrii, și (poate) contra unor susțineri în campania ce urmează să înceapă, aleșii urbei București au pus pe masă proiectul cultural al anului – Teatrul ”Stela Popescu”.

Înainte să începi să verifici pe Google dacă Stela a murit și dacă mai avem reclamele Catena sau nu, îți spun eu că ea este OK și că reclamele încă sunt ”în vogă”. Și că proiectul, oficial, nu este al ei ci este un proiect promovat de Uniunea Criticilor Muzicali şi Forumul Muzical Roman. Dar, da, susținut și lobby-uit și de Stela Popescu, care are gata deja două spectacole pentru tineri. Ah, și să nu te chinui să îi găsești pe internet sau facebook pe cei de la Forum ca nu există online.

Ce se vrea prin teatru? Forumul consideră că tinerii nu au acces la muzică. Muzică adevărată, nu kitsch. Și deși în București există deja 4 teatre pentru copii și o Operă Comică pentru Copii, Stela Popescu poate aduce multă inovație acestui domeniu. Și nu o va face singură, ci împreună cu 43 de alți colegi plătiți de către Primărie, că Teatrul Stela Popescu este de interes local. Aceasta este propunerea, se găsește aici.

Acum nu o să scriu despre înființări de teate în ultimele 2 luni de mandat, sau de posibilitatea de susținere a unui partid sau a altuia ân alegeri contra trecerii propunerii sau de interesul CGMB pentru cultură (care cu câteva luni înainte dorea reorganizarea – favorabilă contribuabilului – ArCub).
Dar o să vorbesc despre ce interesează comunitatea LGBT din București și nu numai: acces la servicii sociale, de consiliere, medicale și, da, și culturale. Avem persoane LGBT fără locuințe, multe persoane evită să se testeze de boli cu transmitere sexuală de frică stigmatizării din partea personalului medical, dacă ești discriminat la școală/liceu/universitate/job majoritatea persoanelor nu știu ce să facă, există poate 10 psihologi care știu să consilieze persoane LGBT în oraș, sub 5 endocrinologi  iar spectacolele LGBT mai sunt, din când în când, atacate. Iar singurele spații sigure sunt practic ale unor ONG-uri, institutții de cultură și o mână e baruri.

Și atunci mă gândesc că un București modern este unul în care avem un Centru Comunitar LGBT, având 43 de poziții care să ofere persoanelor LGBT, familiilor lor și aliaților lor:

• Servicii medicale de prevenire și tratare a bolilor cu transmitere sexuală
• Medici de familie pentru persoane LGBT cu care să poți să discuți deschis
• Servicii sociale precum mediere în cazul violenței în familie sau a celei domestice
• Psihologi și psihoterapeuți care înțeleg probeleme specifice experienței LGBT și care nu te trimit la biserică
• Traininguri pentru specialiști din domeniul educațional, legal, medical etc.
• Spații sigure pentru întâlniri comunitare
• Consiliere juridică pentru cazurile de discriminare
• Spații în care artiștii să poată organiza fără teamă expoziții, spectacole, proiectări de filme

Și, poate cel mai important, un spațiu deschis, încăpător pentru toată comunitatea, în care o identitate și o cultură LGBT locală prinde contur.